Rugăciunea Tatăl NostruMostră

Perspectivă

Fiindcă a Ta este împărăția și puterea și slava în veci. Amin

Această ultimă frază din rugăciunea Tatăl Nostru nu apare în primele manuscrise din Noul Testament; deși este adesea folosită în biserici, multe din traducerile moderne ale Bibliei o adaugă ca pe o notă de subsol. Personal, eu țin de ea. Unul din motivele pentru care fac asta este deoarece rugăciunile evreilor din vremea lui Isus se terminau în general cu un fel de binecuvântare a lui Dumnezeu și este probabil ca primii creștini să fi făcut ceva similar.
Un alt motiv este că rugăciunea începe cu laudă și este o idee potrivită să se termine în același fel. În cele din urmă, dacă această porțiune ar fi omisă, vei rămâne cu un final neliniștitor, în care ultimul lucru care te rogi se referă la „cel rău”. Cred că este important să ne aducem aminte în rugăciune că aici, precum și în istorie, cel rău nu are ultimul cuvânt.

Ce face această ultimă frază este să ne încurajeze să pășim în afara rugăciunii noastre de cerere, de iertare și de protecție pentru a vedea imaginea de ansamblu. Ne pune existența în perspectivă. Permite-mi să îți îndrept atenția spre trei lucruri.

Primul este acela că ni se aduce aminte despre Împărăție și cum aceasta ar trebui să fie prioritatea din viața noastră. Toți ne confruntăm în viață cu decizii pe care trebuie să le luăm, precum jobul pe care să îl alegem, cum să ne cheltuim banii și cum ne petrecem timpul. Aceste decizii ne pot distrage cu ușurință ocupând un loc dominant în mintea noastră. Aici Dumnezeu ne spune să ne ridicăm ochii de la grijile ce ne preocupă: acea prezentare importantă, mașina ta, suma infimă de bani din contul bancar sau durerea din umăr, uitându-ne către Împărăția lui Dumnezeu.

Al doilea este felul în care această frază ne amintește că scopul vieții noastre este de a construi Împărăția lui Dumnezeu și să îi dăm Lui gloria. Există un poster faimos din perioada Primului Război Mondial în care o fetiță, stând pe genunchii tatălui ei, îl întreabă: „Tati, ce ai făcut TU în Marele Război?” Expresia foarte incomodă de pe fața tatălui sugerează că răspunsul ar fi fost: „Foarte puțin”. Dar să ne întoarcem de la războiul de mult trecut, aducând întrebarea în prezentul nostru. Poți să îți dai seama că această întrebare încă îi bântuie pe mulți din cei care s-au retras ori sunt aproape de finalul vieții. „Ce am făcut eu cu toate orele pe care Dumnezeu mi le-a oferit? Cum mi-am cheltuit energia? Ce am dobândit și deține o valoare eternă?” Realitatea este că singurul scop pentru existența umană este valoarea eternă pe care o construim în Împărăția lui Dumnezeu.

Al treilea este că ni se reamintește să folosim puterea lui Dumnezeu în viața noastră. Rugăciunea Tatăl Nostru ne provoacă să ne prioritizăm nevoile. Încercarea de a trăi această rugăciune prin propria noastră putere este o rețetă pentru stres, epuizare și eșec. Singura noastră speranță este să căutăm puterea Duhului Sfânt pentru a ne ajuta.

Pe final, permite-mi să comentez puțin acel mic cuvânt de încheiere Amin. A spune Amin înseamnă să faci legământ cu privire la ceea ce a fost spus. Înseamnă să spui, așa să se întâmple! Este precum o semnătură la finalul unei scrisori, o mână ridicată în semn de acord pentru o propunere sau chiar să apeși pe butonul „trimite” al unui email. Noi spunem lui Dumnezeu că tot ceea ce ne-am rugat, „să se întâmple!”

Cu adevărat, peste toate lucrurile pentru care te-ai rugat în această rugăciune, să poți să spui cu încredere la final, Amin!

Fie ca Dumnezeu să răspundă!