Rugăciunea Tatăl NostruMostră

Scop

Vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în Cer, așa și pe pământ!

Sunt două întrebări existențiale. Prima este personală: pentru ce sunt eu aici? A doua este universală: încotro se îndreaptă lumea? Acestea sunt întrebări de genul „care este scopul?” și sunt foarte importante. Până la urmă, mulți oameni din păcate au tras concluzia nefericită că nici viața nici universul nu au vreun scop. Și este extrem de trist să crezi că existența e fără sens; este o concepție care subminează orice efort sau motivație. Tot ce poți face este să-ți umpli timpul cu lucruri cât mai plăcute cu putință. 

Această clauză din rugăciunea Tatăl Nostru neagă întreg conceptul de nonsens și în schimb ne oferă scop atât nouă cât și lumii. Isus se referă aici la Împărăție și merită consemnat că Împărăția lui Dumnezeu și Împărăția cerului sunt unul și același lucru. Mulți cititori ai Bibliei sunt nedumeriți aici pentru că sunt destul de puține referințe la Împărăție în Vechiul Testament și nu cu mult mai multe în momentul în care ai parcurs evangheliile lui Matei, Marcu și Luca. Totuși, adevărul este că deși Vechiul Testament vorbește puțin despre Împărăție, ne vorbește extrem de mult despre Rege. Acolo Dumnezeu este Regele întregii lumi și problema rasei umane este că oamenii Îi nesocotesc autoritatea; suntem răzvrătiți împotriva Regelui și a Împărăției Lui. 

Noul Testament preia aceste idei și clarifică totul: odată cu venirea lui Isus, Împărăția a devenit accesibilă tuturor. Împărăția este în toate locurile – și în toate viețile – care se află sub autoritatea lui Isus; este peste tot unde autoritatea lui Dumnezeu e acceptată în viețile bărbaților și femeilor. A fi în Împărăție înseamnă o persoană sau un loc care acceptă ca autoritate pe Dumnezeu. Momentan acest lucru se petrece doar în cer, dar avem promisiunea că într-o zi rebeliunea rasei umane va lua sfârșit și întreg universul va fi supus autorității lui Dumnezeu.

Acest concept al Împărăției este important pentru că noi, oamenii, înclinăm să credem că trăim independenți pe un fel de teritoriu neutru din punct de vedere spiritual. De fapt, poziția Bibliei este una care exclude neutralitatea: această lume este un câmp de luptă unde puterile răului și cel rău (vorbim despre el mai târziu) exercită – sau pretind că exercită – autoritatea supremă peste toate. Când cineva își pune încrederea în Isus și devine creștin, se întâmplă multe lucruri; unul dintre ele, de o importanță extraordinară, este că nu mai este loial lumii ci Împărăției glorioase a lui Dumnezeu. 

Această rugăciune, deci, este ca răul să fie învins, ca într-o zi – probabil mai devreme decât ne imaginăm – această lume va fi un loc în care se petrec doar acele lucruri bune, drepte și fericite pe care Dumnezeu le vrea. Sunetul strident al conflictelor din această lume va ceda în fața armoniei desăvârșite a cerului. 

Cu toate că trebuie mereu să ne focalizăm pe viitorul pe termen lung al universului și să tânjim după acea zi măreață când binele va fi etern, trebuie să trăim și prezentul. Când proclamăm acest fragment al rugăciunii Tatăl Nostru înseamnă că noi trebuie să luăm decizii personale și să acționăm în sprijinul Regelui și Împărăției. Ne putem ruga pentru lucruri și împotriva lor. Așadar, trebuie să ne rugăm pentru lucruri care contribuie la aplicarea valorilor Împărăției: acte de bunătate și compasiune și vorbe de har și adevăr. De asemenea ne putem ruga împotriva lucrurilor care se opun Împărăției lui Dumnezeu: lăcomie, ură, desfrâu și așa mai departe. Desigur, trebuie să fim consecvenți. Nu ne putem ruga pentru colegii sau vecinii noștri ca ei să arate valorile Împărăției fără ca noi să le demonstrăm în propriile noastre vieți.

A ne ruga în mod semnificativ această parte a rugăciunii Tatăl Nostru este să ne uităm la tot ce ține de viețile noastre și de lumea noastră și să proclamăm peste toate „Doamne, preia controlul; fă ca lumea aceasta să semene mai mult cu cerul și viețile noastre mai sacre!”