Siguranța mântuirii Mostră

Dar Iisus și Duhul Sfânt?

Așa cum am văzut deja în Evrei 10, moartea lui Hristos a îndepărtat odată pentru totdeauna lațul de spânzurătoare al păcatului de la gâtul credinciosului. A nega acest adevăr înseamnă a spune că sângele lui Hristos nu a fost suficient de bun pentru a ne acoperi toate păcatele, indiferent de timp, grad sau mărturisire. Asta ar însemna că lucrarea lui Hristos nu a fost suficientă, iar acum trebuie să adăugăm propriile noastre fapte bune la ale Sale pentru a ne menține mântuirea. O jignire la adresa Domnului și Mântuitorului nostru! 

În 1 Ioan ni se spune că, noi, ca păcătoși, avem un Apărător la Tatăl nostru, care este Iisus Hristos. El este ispășirea pentru păcatele noastre. Ori de câte ori păcătuim după mântuire, Iisus Hristos acționează ca avocatul nostru pentru a ne apăra împotriva degetului acuzator al lui Satana. Avocatul nostru își construiește cazul pe propriul Său sânge vărsat. El doar afirmă că datoriile acumulate de păcatele noastre au fost plătite integral. Caz încheiat. 

În plus, Cuvântul lui Dumnezeu spune de asemenea că Iisus este mijlocitorul nostru. În Evrei citim că Hristos trăiește veșnic pentru a mijloci pentru cei pe care i-a mântuit. A spune că un credincios care este mântuit poate fi pierdut nu spune prea multe despre viața de rugăciune a lui Hristos, nu-i așa? Astfel, lucrarea trecută a lui Hristos pe cruce și lucrarea prezentă în rugăciune susțin doctrina siguranței mântuirii. 

Ce putem spune despre Duhul Sfânt? Când cineva devine creștin, Duhul Sfânt vine să trăiască în interiorul lui. Potrivit lui Hristos, Duhul Sfânt este mângâietorul nostru care este în noi și rămâne în noi pentru totdeauna (Ioan 14: 17). Duhul Sfânt ne-a pecetluit până în ziua mântuirii. Pecetea în vremurile Noului Testament avea trei întrebuințări. În primul rând, să autentifice. Pavel a spus despre corinteni că aceștia erau pecetea apostolatului său. L-au autentificat ca apostol. Duhul Sfânt pune asupra noastră un însemn de creștini autentici. În al doilea rând, pentru a proteja. Cartea Apocalipsa vorbește despre 144.000 care sunt pecetluiți; adică sunt feriți de moarte. Pecetea Duhului Sfânt ne protejează de moartea a doua, care este despărțirea veșnică de Dumnezeu. În al treilea rând, pentru a indica proprietatea. Sigiliul era ca o marcă pe vite, o marcă de proprietate. Noi suntem posesiunea achiziționată de Dumnezeu. În mod clar, locuirea și pecetluirea Duhului Sfânt indică protecția permanentă pe care o avem de la Dumnezeu până în ziua răscumpărării. Aceasta este siguranța mântuirii. Nu puterea noastră stăruitoare ne garantează mântuirea. Puterea infinită a Tatălui și iubirea necondiționată, sacrificiul odată pentru totdeauna al Fiului, locuința permanentă a Duhului și pecetluirea protectoare – toate aceste contribuții însumează o singură concluzie: siguranța mântuirii noastre. Orice negare a siguranței veșnice devine un atac împotriva caracterului și lucrării lui Dumnezeu.