Omul de pe crucea din mijloc: un plan de citire de Paște de 7 zileMostră

PIATRA A FOST ROSTOGOLITĂ

„De ce-L căutați pe Cel Viu între cei morți? Nu este aici, ci a înviat.” LUCA 24:5-6

Când ne referim la Isus ca Mesia, majoritatea ne gândim imediat la nivel personal: Isus este Mântuitorul meu. El îmi iartă păcatele. El trăiește în mine. Toate acestea sunt adevărate, dar așteptările evreilor din primul secol cu privire la faptul că Isus este Mesia erau cu mult mai mari. Dacă am fi vorbit cu un evreu din secolul I despre așteptările pe care le are, am fi constatat că avea speranțe care, într-un anume sens, aveau orizonturi mult mai largi.

Evreii au anticipat că Mesia al lor pe care Îl așteptau de atâta vreme va veni să învingă păgânii care stăpâneau peste ei, să reconstruiască templul și să instaureze stăpânirea dreaptă lui Dumnezeu pe pământ. Speranța lor naționalistă era ca Mesia să vină și să vindece națiunea israelită. Venirea lui Isus, cu minunile pe care El le-a făcut, cu învățăturile pe care El le dădea și profețiile pe care El le-a împlinit, au creat un crescendo de așteptări printre urmașii Săi. Și într-un moment în care chiar credeau că El este cu adevărat acela care urma să răscumpere poporul Israel din punct de vedere politic, își văd toate speranțele lor mesianice atârnate pe o spânzurătoare romană la Calvar. Iar când Isus a zis „S-a sfârșit!” (Ioan 19:30), probabil mulți au și fost de acord.

Cum se face totuși, că acest grup de credincioși ale căror speranțe fuseseră îngropate într-un mormânt palestinian, nu doar că au continuat să creadă în continuare că Isus era Mesia dar au și stat pe străzile din apropierea locului unde El fusese executat declarând cu îndrăzneală că El este Mesia? Răspunsul care răsună de pe paginile Noului Testament îl găsim în învierea în trup a Lui Isus. Anunțul făcut de îngeri femeilor care aduseseră miresme ca să îmbălsămeze un trup mort a provocat o reevaluare radicală a credincioșilor cu privire la cele văzute de ei în Vinerea Mare, precum și o schimbare de viziune cu privire la viețile lor și la viitorul lor. Când Mesia a reapărut în mijlocul lor, mai viu ca oricând, ucenicii până atunci triști, plini de regrete, înfrânți și cu inimile zdrobite s-au transformat în niște martori curajoși și plini de bucurie. Acum erau martorii realității învierii trupești a lui Cristos care putea fi văzut, cu care puteai interacționa sau îl puteai atinge, fiind chiar capabil să facă ceea ce trupul Său anterior învierii nu putea face. Lucrarea Lui de mântuire era încheiată; viața și domnia Lui, în schimb, cu siguranță nu!

La urma urmei, faptul că Isus este Mesia are sens doar prin recunoașterea de către ucenici a prezenței Sale înviate. Într-adevăr, ceea ce primii credincioși evrei au descoperit atunci când „au găsit rostogolită piatra de la intrarea mormântului” (Luca 24:2) și când au văzut că „El Însuși a stat în mijlocul lor” (versetul 36), a fost acea speranță, bucurie și putere veșnică aprinzându-se în inimile lor. Și acestea sunt mereu disponibile tuturor celor care-și pun încrederea în Isus, Mesia înviat. Învierea și doar învierea transformă tristețea, regretele și înfrângerea în speranță, bucurie și putere. Învierea și doar învierea proclamă că Mântuitorul nostru îi va învinge pe vrăjmașii Săi, va restaura poporul Său și va domni pe întreg pământul. Învierea lui Isus va schimba tot ce ești pe cale să faci astăzi.

• Cum mă cheamă Dumnezeu la a-mi schimba gândirea?
• Cum îmi schimbă Dumnezeu atitudinea inimii mele – ceea ce eu iubesc?
• La ce mă cheamă Dumnezeu să fac pe parcursul zilei de azi?

Plan adaptat din altă resursă. Află mai multe despre Truth For Life și Alistair Begg.