În căutarea unui refugiu: inima lui Dumnezeu pentru refugiațiMostră

„Și voi ați fost străini…”

În timp ce poporul lui Dumnezeu, israeliții, era în sfârșit pe punctul de a intra în Țara Promisă după ani de rătăcire în deșert, Dumnezeu a reiterat un avertisment pe care l-a făcut la scurt timp după ce ei au fugit pentru prima dată din Egipt cu o generație mai devreme: odată ce v-ați stabilit în noua voastră țară, nu trebuie să uitați istoria voastră. Amintiți-vă că voi (sau strămoșii voștri) ați fost străini în Egipt, chinuiți de Faraon, și că harul meu — nu doar eforturile voastre — a fost cel care v-a adus din acel loc de disperare acolo unde vă aflați acum, în această țară „unde curge lapte și miere". Pentru că, dacă uitați, s-ar putea să vă întoarceți la străinii care caută refugiu în noua voastră țară și să-i tratați la fel de rău cum v-a tratat Faraon.

Câți dintre noi au în familiile noastre povești asemănătoare? În Statele Unite, de exemplu, aproape toată lumea își poate localiza descendența în alte ținuturi, indiferent dacă acei strămoși au venit pe nava Mayflower sau pe o navă de sclavi, prin insula Ellis din portul New York Harbor, trecând peste graniță sau printr-un aeroport. Majoritatea americanilor sunt cel puțin conștienți la un nivel de bază de originile lor ancestrale, păstrând adesea unele tradiții culturale sau rețete de familie.

Prea des, însă, am uitat exact ceea ce Dumnezeu i-a avertizat pe israeliți să nu uite: provocările și maltratările cu care s-au confruntat mulți imigranți nou-sosiți, cum ar fi avizele „Nu angajăm irlandezi" de la mijlocul secolului al 19-lea. Cei mai mulți probabil nu cunosc violența și discriminarea legalizată împotriva imigranților chinezi care au culminat cu Actul de excludere chinez din Legea federală a Statelor Unite privind imigrația din 1882, interzicând prin lege toți imigranții chinezi pentru mai bine de o jumătate de secol. Tindem să uităm resentimentele cu care se confruntă refugiații din sudul și estul Europei și alți imigranți care au venit prin Insula Ellis la începutul secolului 20 sau scepticismul lui Benjamin Franklin conform căruia nemții sosiți în Pennsylvania colonială nu ar putea adopta vreodată limba si cultura acestora.

Lecția israeliților este să ne amintim de istoria noastră – nu pentru a-i putea trata pe cei care vin după noi la fel de rău cum au fost tratați strămoșii noștri, ci pentru a putea face mai bine, răspunzând cu dragoste și urări calde de bun venit cu care am dori să fim și noi primiți la rândul nostru.

Întrebări de reflecție:

1. Există refugiați sau alți imigranți în istoria familiei tale? Știi care a fost experiența lor ca nou-veniți?

2. Cum influențează această amintire modul în care răspunzi la situațiile celor nou-veniți astăzi?