Un sfat neobișnuitMostră

Nu ezita. 

Îți aduci aminte de acei oameni care merg la un colegiu departe de casă - unde nu îi cunoaște nimeni din liceu? Oameni foarte curajoși, nu-i așa? Sau acei oameni care se mută singuri pentru locul de muncă, ori pas cu pas se pot întreține singuri. Ce îndrăzneț. 

Dar dacă tu nu ești genul acela de persoană? Te simți paralizat de frica de a rămâne singur, sau de a fi într-un loc necunoscut? Simți că Dumnezeu îți spune să pleci dar tu vrei doar să rămâi? 

Rut, care definește sintagma „totul sau nimic”, a luat o decizie radicală, aceea de a o urma pe Naomi, în țara ei. Rut era o străină. A părăsit tot ceea ce îi era familiar, normalitatea cu care era obișnuită, dumnezeul ei, familia ei. Rut ți-ar zice probabil: Du-te. 

După pierderea soțului ei, și a ambilor copii, Naomi a decis să se întoarcă în Iuda, țara ei de origine. Înainte să plece în călătorie, aceasta a purtat o discuție cu nurorile ei, rămase văduve. Le-a explicat că le este mai bine să rămână în Moab, și să uite despre ea. Orpa a îmbrățișat-o pe Naomi și a plecat. Rut însă s-a ținut după soacra ei, spunându-i că nici nu se gândește să plece departe de ea. Fără ezitare, Rut a decis că, indiferent de riscuri, o va însoți pe Naomi. 

Când ne confruntăm cu necunoscutul sau urmează să ne asumăm niște riscuri, suntem fie precum Naomi, Orpa sau Rut. Ca Naomi, ne spunem discursul de despărțire. Ca Orpa, alegem să rămânem în zona de confort. Ca Rut, ne punem încrederea în Dumnezeu și pășim înainte cu credință. 

Desigur că, este înfricoșător uneori să iei asemenea decizii. E mai ușor să ne lăsăm prinși de gândurile noastre care ne poartă departe de credință. Ne copleșim cu întrebări precum: Avem asigurat un loc de muncă? Unde mai exact o să locuim? Care este planul? Ce vor crede vecinii tăi despre un străin care se mută în satul lor? 

Lista poate continua. Adevărata întrebare este: Ai încredere în Dumnezeu? 

Dacă răspunsul este da, atunci du-te. El va organiza lucrurile mărunte. Sunt lucruri de care trebuie să te ocupi tu? Desigur! Vor fi și momente în care Dumnezeu îți cere să rămâi? Absolut! Dar când Dumnezeu te cheamă să pornești cu credință, concentrează-te pe direcția dată de El, nu pe îndoielile tale. 

Gândește-te: Încotro trebuie să faci un prim pas? Ai simțit vreodată că, în trecut, nu ai mers atunci când trebuia, sau ai avut ezitări? 

Roagă-te:: Îți mulțumesc că m-ai modelat, Doamne. Cred că acele momente de disconfort sau provocările prin care am trecut, m-au ajutat să cresc. Te rog să mă ajuți să aud clar vocea Ta, să pășesc curajos indiferent de locul unde voi merge. Știu că pașii mei sunt conduși spre împlinirea planului Tău, care este mult mai minunat decât eu aș putea cere, gândi sau imagina. Am încredere în Tine, Doamne. Îți mulțumesc că mergi înapoia mea, și înaintea mea. În numele lui Isus, amin.