Găsind odihnă în ritmurile viețiiMostră

Ritmul sărbătorii

Acest ritm nu este atât de des discutat sau recunoscut ca o zonă semnificativă ce necesită atenție, dar aș fi mulțumit să știu că a fost o idee ce i-a fost dragă inimii lui Isus. După cum am vorbit, restul pe care îl găsim în relatarea creației, poate fi înrudit cu o sărbătoare. Dacă este într-adevăr adevărat, ce modalitate mai bună de a face aluzie la restul pe care îl găsim în lucrarea finită a lui Dumnezeu decât să găsim modalități de a sărbători împreună. 

Este evident, în toate relatările Evangheliei, că Isus a prețuit sărbătoarea. Citește primele patru cărți ale Noului Testament și vei vedea cât de des s-a îndreptat Isus la o masă, a plecat de la o masă, a vorbit despre o masă (sau ospăț) sau a luat parte la una. Putem să medităm la lucrarea terminată a lui Isus în inimile noastre când izbucnim de bucurie și ne amintim de unde am fost salvați. Nouă, ca și oamenii ai credinței, nu ar trebui să ne fie greu să trecem la o stare de sărbătoare. 

Din anumite motive, mulți ucenici ai lui Isus—din trecut și prezent—nu sunt cunoscuți pentru înfățișarea lor plină de bucurie sau de sărbătoare. De ce am devenit oameni ce sunt cunoscuți ca fiind plictisitori și stoici? Poate nu exersăm îndeajuns ritmul sărbătorii și să-i permitem să ne aducă aminte de ceea ce am fost salvați.

Adeseori îl vedem pe Isus amintindu-le oamenilor ca să aibă credința unui copil. Există un anumit nivel de inocență și puritate legată de această idee cu care ne putem asocia cu ușurință. Unul dintre lucrurile pe care cred că le fac incredibil de bine copiii, ceea ce majoritatea adulților nu o fac, este de a se juca. Copiii știu cum este să ai un spirit ușor și au abilitatea de a se bucura de lucrurile mici și de a vedea o valoare în ele. Ei nu sunt împotmoliți de primejdiile și provocările acestei lumi, dar permit inimii lor pure să sărbătorească în libertate. Ei nu au nevoie de o ocazie specială pentru a se juca și a sărbătorii. Cred că acesta este ceva ce Isus dorește ca noi să experimentăm ca rezultat al lucrării Sale. În odihna noastră, El dorește ca noi să „sporim cu mulțumiri” așa cum este spus în Coloseni 2:7. El vrea ca noi să avem „viață și s-o avem din belșug" așa cum El ne spune în Ioan 10:10 (NTR). El este doritor ca „bucuria Lui să fie deplină” în inimile noastre (Ioan 15:11; 16:24). El vrea ca noi să fim liberi să sărbătorim și să ne jucăm.

Atunci când putem exersa ritmul sărbătorii, putem invita pe alții în povestea lui Dumnezeu și în odihna pe care El a introdus-o în viețile noastre. Dacă îmi invit prietenii și vecinii la masă și să sărbătorească cu familia mea, deschid ușa posibilității de a oferi un motiv plin de speranța pe care îl avem în Isus. În esență, noi, ucenici ai lui Isus și recipiente ale odihnei care vine de la Hristos, ar trebui să fim cei care petrec și sărbătoresc cel mai mult, pentru că avem cu adevărat pe cine sărbătorii!

Exersând ritmul sărbătorii, aduce perspectivă și calibrare. Când sărbătorim chiar și cele mai mici lucruri, starea de mulțumire crește iar recunoștința pentru binecuvântările lui Dumnezeu în viața noastră crește continuu. Unele dintre cele mai minunate sărbători pot avea loc în ceea ce par a fi în cele mai banale zone și domenii. Sărbătorind pe ceilalți ne ajută de asemenea să-i facem pe oameni să se simtă iubiți și apreciați, amintindu-ne în același timp că viața noastră nu se referă doar la noi. 

A-i ridica pe alții și a-i iubi bine este o practică născută din siguranța găsită în lucrarea terminată a lui Isus.