Găsind odihnă în ritmurile viețiiMostră

Ritmul meditației

Mintea se află în starea sa de vârf când atenția noastră nu este distrasă. Când ne îndreptăm spre meditație, aceasta ne ajută în a fi pregătiți, de a avea „urechi ca să auzim" ceea ce Dumnezeu ar vrea să ne spună. În momentul în care, ajungem să înțelegem imensa afecțiune și grijă pe care Dumnezeu ne-o poartă, ne amintim că El dorește cu adevărat să fie în părtășie cu noi și să se conecteze cu noi. Gălăgia, graba și mulțimea pot să ne fie cel mai mare adversar atunci când dorim să auzim vocea lui Dumnezeu. Thomas Merton a spus că „toți oamenii au nevoie de liniște și solitudine îndeajuns în viața lor pentru a activa adânca voce interioară a sinelui adevărat ca să fie auzit cel puțin ocazional." Trebuie să ne cunoaștem bine sinele lăuntric astfel încât să-L putem invita pe Dumnezeu înăuntru. 

Meditația este construită pe baza considerației și a ascultării. Când Biblia ne spune să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată mintea ta [Deuteronom 6:4–5; Matei 22:37–40; Marcu 12:30–31; Luca 10:27], cred că meditarea este cheia prin care este activat adevărul. Luând în considerare adevărul actual și implicațiile dragostei imense pe care ne-o poartă Dumnezeu, ne oferă odihnă.

Mulți urmași ai lui Isus, ar putea fi puțin bănuitori la ideea de meditație din cauza legăturilor diverse pe care le are cu alte practici religioase. Deși, meditația este o practică adânc spirituală și temeinic biblică. Meditația a fost familiară autorilor Scripturii, și apare în Biblie de 58 de ori. Psalmul 119:97, Geneza 24:63, Psalmul 63:6, Psalmul 119:148, și Psalmul 1:2 sunt doar câteva exemple cunoscute unde meditația este menționată. Unii creștini ar putea crede că meditația este o ineficientă pierdere de timp, dar eu cred că exemplele biblice ne arată nevoia vitală de a dezvolta această practică.

Cred că sunt câteva distincții importante de notat atunci când căutăm să creștem în a practica meditația. Meditația estică, la bază, este o încercare de a goli mintea. Scopul meditației creștine este de a umple mintea. Abordarea estică este folosită pentru a te detașa de lume și să te eliberezi de poveri în speranța de a experimenta nirvana; nu există nici un zeu de care să te atașezi. Pericolul aici este de a deveni fascinat de eliberarea de lume. Metoda creștină spune că este o nevoie de înțelegere în mijlocul confuziei acestei lumi, ceea ce duce la o atașare mai bogată de Dumnezeu. Precum Thomas Merton spune: „Meditația nu are nici un sens numai dacă este ferm înrădăcinată în viață.” Scopul meditației este de a primi îndrumare despre cum să navigăm în lume—nu de a ne deconecta și de a ne îndepărta din lume. . . . Richard Foster scrie: „Meditația creștină este abilitatea de a auzi glasul lui Dumnezeu și de a ne supune cuvântului Său.” . . . [6]

Mulți dintre noi am ajuns să fim mulțumiți de a primi mesajul lui Dumnezeu de la altcineva. Avem pastori minunați, autori și lideri ce împărtășesc cuvintele de pe inimile lor ce rezultă din timpul lor petrecut cu Hristos. Dar e nevoie de prea mult timp ca să auzim vocea lui Dumnezeu de unii singuri. Meditația ne cheamă ca să ne angajăm în prezența lui Dumnezeu. Suntem cu toții preoțimea lui Dumnezeu, iar meditația este calea de a auzi vocea Lui.

Romani 5:17 ne reamintește că dreptatea provine din exteriorul nostru, iar liniștindu-ne pe noi înșine ca să luăm în considerare adevărul ne oferă o perspectivă. Peste tot în Scriptură, vedem exemple cum Dumnezeu a vorbit oamenilor pentru că erau dispuși să asculte. Dorința de a asculta vocea Lui și de a medita este un dar al harului. Trebuie doar să ne rugăm și să-l cerem.

[6] Richard Foster, Celebration of Discipline: The Path to Spiritual Growth (New York: Harper) 1998.