Găsind odihnă în ritmurile viețiiMostră

Ritmul rugăciunii

Când am pus oamenilor întrebarea: „Ce este rugăciunea?" mulți au răspuns că înseamnă să vorbești cu Dumnezeu. Majoritatea oamenilor pe care i-am întrebat au spus de asemenea că se roagă mai mult când se află într-o perioadă grea. Aceste două răspunsuri sunt de asemenea răspunsurile mele standard.

În timp ce exploram ritmul rugăciunii, Dumnezeu mi-a arătat neajunsurile acestor perspective ale vieții mele. Desigur, nevoia de a mă ruga în toiul greutăților este cu siguranță de înțeles. Dar dacă eu permit ca aceasta să fie singura înțelegere și practică a rugăciunii, mă vând pe mine însumi și mă lipsesc de beneficiile fantastice și de binecuvântările unei vieți de rugăciune. Când privesc la rugăciune ca modul prin care vorbesc cu Dumnezeu, știu că rugăciunea conține conotații ale vorbirii mele sau solicitări făcute Lui. Adevărul este că o parte din mine nu așteaptă să i se răspundă. Dacă sunt într-o conversație cu Domnul prin rugăciune, trebuie să fiu într-o postură de a primii instrucțiuni. De asemenea, dacă îl caut pe Dumnezeu doar în momentele în care mă aflu în mijlocul unor crize, ratez frumoasele beneficii ale comuniunii cu El din mijlocul păcii.

Rugăciunea noastră nu este numai o apărare împotriva dificultăților și încercărilor vieții. Rugăciunea devine mijlocul prin care putem naviga și putem merge mai departe în mod deliberat. În timp ce încercăm să ne trăim viața pe care am descoperit-o în Hristos, doar prin rugăciune vom putea menține o conversație cu Acel ce conduce și ghidează viețile noastre. Trebuie să rămânem oameni ai rugăciunii. Dacă noi, urmașii lui Isus, permitem nevoii noastre pentru rugăciune să scadă, vom începe să ne bazăm pe natura noastră fragilă și decăzută, în loc să ne sprijinim de puterea imensă și făcătoare de minuni a lui Dumnezeu.

Proverbe 3:5–8 ne spune, „Încrede-te în Domnul din toată inima ta și nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaște-L în toate căile tale, și El îţi va netezi cărările. Nu te socoti singur înţelept; teme-te de Domnul și abate-te de la rău! Aceasta va aduce sănătate trupului tău și răcorire oaselor tale.” Avem nevoie de înțelepciunea Domnului dacă dorim să trăim cu scop și cu claritate pe lângă celelalte atribuții pe care le-am găsit în El. Când ne dedicăm rugăciunii cu toată inima, putem să avem încredere că Domnul ne va direcționa pașii.

Noi am fost chiar martori unei rugăciuni de neclintit, plină de speranță ce a dus la renaștere. În anii 1800, un om pe nume E. M. Bounds, l-a căutat pe Dumnezeu pentru o strategie de a înlătura întunericul ce puse stăpânire pe orașul lui. Idea lui inițială a fost de a stabili sesiuni de rugăciune săptămânale, care uneori durau câteva ore. Dumnezeu a făcut o lucrare uimitoare în Franklin, Tennesse, în perioada aceea. Când scria despre acest sezon incredibil al renașterii, Bounds a fost citat că a spus: „Rugăciunea noastră trebuie să fie presată și urmată cu o energie ce nu obosește niciodată, o perseverență ce nu va fi negată, și un curaj ce niciodată nu eșuează.”[2]

După cum este spus în Proverbe 3:5–8, dacă ne încredem în conducerea și puterea Domnului, vom avea parte de vindecare și odihnă. Mulți dintre noi avem în viețile noastre dureri spirituale și emoționale ce au nevoie de restaurare. Când ne rugăm, avem experiența de a vedea lucruri spirituale ce se întâmplă în mijlocul nostru. Rugăciunea crește credința noastră ca oameni și ne conduce cu îndrăzneală înaintea tronului.

În Biblie, este o întâmplare, unde un om pe nume Iacov se luptă fizic cu Dumnezeu. (În afara oricărui context, știu cât de nebunește sună.) Unul din lucrurile pe care le observăm în această întâmplare este că Iacov spune Celui cu care se luptă: „Nu te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta." Mă gândesc la cât de des, în dorința noastră de a ne ruga, ne rugăm rugăciuni frivole, uneori o dată sau de două ori cu jumătate de inimă, iar apoi ne plângem că nu vedem nici o scăpare sau vreun rezultat al timpului investit în rugăciune. 

În nici un caz, nu vreau să spun ce tip de efort trebuie depus ca să primești răspuns la rugăciuni, dar observ veridicitatea și tenacitatea afișată în speranța de a auzi binecuvântarea lui Dumnezeu în această întâmplare. Este un exemplu de a nu renunța până nu vorbește Domnul, să nu ne clătinăm de lângă El pentru că este singura sursă ce ne poate răspunde. Exersând ritmul rugăciunii, ne va pregăti inimile ca să se încreadă în Dumnezeu, singură sursă de rezoluție pentru rugăciunile noastre, diminuând dorințele noastre de a vedea lucruri împlinindu-se după programul nostru, nu al Domnului.

Biblia: Matei 6:5–15

E. M. Bounds, The Complete Works of E. M. Bounds on Prayer: Experience the Wonders of God through Prayer (Grand Rapids: Baker Books), 2004.