Timpul de respiro Mostră

Nu trebuie să fii religios ca să știi despre Sabat sau să îl practici- ziua de odihnă. Cu toții savurăm o zi de weekend lentă, poate dormind în cea mai mare parte, luând o pauză de la agitația muncii. Dar dacă te gândești la Sabat doar ca o duminică liniștită, pierzi cea mai bună parte - partea care îți va da în sfârșit timpul de respiro.

Haideți să ne întoarcem puțin în istorisirea la care ne conduc pasajele de azi din Exod, unde Dumnezeu introduce Sabatul. Israeliții au fost robi în Egipt timp de 400 de ani, muncind zi de zi, de dimineața până seara. Apoi au fost eliberați și tot poporul călătorește prin deșert pentru încă 40 de ani. Aici e locul în care Dumnezeu le dă porunca să țină Sabatul - să aibă o zi de odihnă în fiecare săptămână.

Dumnezeu spune unui grup de oameni, care au muncit non-stop pentru sute de ani și care acum încearcă să găsească destulă mâncare să hrănească mii de oameni în mijlocul unui deșert, că trebuie să își ia o zi de odihnă. Probabil poporului i s-a părut absurd! Dacă nu au lucrat în ziua aceea, nici nu vor mânca în ziua aceea.

Dumnezeu avea totuși planul său. În Exod 31:13, el explică faptul că ținerea sabatului va fi un semn pentru israeliți că „Eu sunt Domnul...” Dumnezeu le spunea (și ne spune și nouă), vreau să îți dovedesc că poți avea încredere în Mine. Știu că îți e frică să fii înfometat. Dar Îți voi dovedi, săptămână după săptămână, că poți avea încredere în Mine.

Probabil știi restul poveștii. Cu mană și prepelițe, Dumnezeu le-a răspuns la frica de a fi înfometați, asigurându-le pâinea zilnică, chiar și în ziua când le-a cerut să se odihnească și să nu muncească.

Porunca lui Dumnezeu de a ne odihni este de fapt o invitație să ne încredem în El. Când ne este frică să spunem nu unei invitații doar pentru că s-ar putea să rănim sentimentele prietenilor, putem să ne încredem în Dumnezeu că El va proteja acea prietenie. Când ne e frică de faptul că avem o casă prea mică, o mașină prea veche sau haine care sunt prea simple, ne putem încrede în Dumnezeu, deoarece valoarea noastră nu stă în lucrurile materiale. Având încredere în Dumnezeu în loc să scrâșnim dinții și trecând dincolo de limitele noastre este calea, într-adevăr, de a găsi, pentru totdeauna, timpul de respiro.