Înțelegerea voii lui DumnezeuMostră

În ziua 1 a acestui plan am văzut că voia lui Dumnezeu pentru viețile noastre este ca noi să semănăm tot mai mult cu Cristos și că noi toți suntem îndemnați să căutăm mai întâi împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui iar dacă facem asta, va avea cine să se ocupe de toate lucrurile de care ne îngrijorăm.

În ziua 2 am văzut cum apostolii au trăit voia lui Dumnezeu căutându-L pe El mai întâi și apoi pur și simplu făcând pași în credință trecând la fapte și am văzut cum Duhul Sfânt i-a călăuzit în timp ce ei erau în acțiune.

Am văzut de asemenea cum Îl putem căuta pe Dumnezeu înainte de toate petrecând mai mult timp în rugăciune, cerând altora să se roage pentru noi, fiind consiliați de alții și căutând voia Lui în Cuvântul Său.

S-ar putea ca ajunși în acest punct să concluzionăm rapid – „Foarte bine, dacă înțeleg voia lui Dumnezeu atunci pot în sfârșit să fac ceea ce trebuie și ceea ce e mai bine pentru mine”. Problema este că lucrurile nu stau întotdeauna așa.

De fapt, noi credem că problema este necunoașterea sau neînțelegerea voii lui Dumnezeu dar de multe ori problema este că noi știm, de fapt, care este voia lui Dumnezeu și o înțelegem… dar pur și simplu nu o agreăm.

Mulți dintre noi citim Cuvântul lui Dumnezeu sau înțelegem voia Lui specifică pentru viața noastră dar zicem cam așa: „Imposibil; nu se poate să fie asta; e mult prea greu”.

Începem să avem gânduri precum „Trebuie să renunțăm la prea multe” sau „Asta nu e de la Dumnezeu. Dumnezeu nu ar vrea așa ceva. Dumnezeu nu s-a referit chiar la asta, nu-i așa?” sau „Biblia este o carte depășită – nu e valabilă în cultura actuală”.

Ajungem să considerăm unele pasaje din Scriptură ca fiind problematice și în final ne încredem mai mult în inimile noastre decât în Dumnezeu.

Poate că sună fain… dar de fapt nu e în regulă. Vezi tu, nimeni în viața asta nu te va dezamăgi mai mult decât propria ta inimă.

Lucrurile stau cam așa: cât ești în viață, tu și Dumnezeu nu veți fi niciodată în acord cu toate. Dacă Dumnezeu este de acord cu tine în toate, aceasta ar putea fi o idee falsă cu privire la Dumnezeul înaintea căruia te închini.

Gândește-te la asta. Dacă citești acest plan biblic, probabil ai vreo 20 de ani, sau 30, sau poate 40, sau 50 sau chiar 60 de ani.

Dumnezeu are o infinitate de ani; El nu are început; El este începutul. El este infinit în înțelepciune, atotputernic, atotștiutor.

Chiar crezi că dacă există un Dumnezeu atotputernic, atotștiutor, infinit în înțelepciune care guvernează universul de la începutul timpului, nu vor fi lucruri despre care tu și Dumnezeu veți fi în dezacord?

Iar în acele situații contradictorii, cine crezi că va avea dreptate?

Poate fi înfricoșător să-L urmezi pe Dumnezeu sau să te supui Cuvântului Său, mai ales când nu-L înțelegi. Dar să nu uităm: căile Lui sunt mult mai înalte, gândurile lui sunt cu mult mai înțelepte și mai sunt și unele lucruri pe care El le știe și noi nu le știm. Și tot ce face El, face din dragoste.

Charles Spurgeon zicea așa:

Dumnezeu e prea bun ca să fie aspru și e prea înțelept ca să greșească. Când nu putem urmări mâna Lui, trebuie să avem încredere în inima Lui.

Prin urmare, e timpul să începem să ne încredem în Dumnezeu mai mult decât ne încredem în noi înșine, să credem că El ne apără interesele din toată inima chiar și atunci când nu-L înțelegem.

Poate că e timpul să recunoaștem adevărata problemă: nu este necunoașterea voii lui Dumnezeu, ci faptul că o cunoaștem… dar nu ne place. Iar în acest caz, problema nu este la El... ci la noi.

Trebuie să-I cerem ajutorul. Trebuie să-I cerem să ne fie alături în strădaniile noastre și să ne ajute să avem credință. Și trebuie să credem că în dragostea Sa, El chiar o va face.