Vasul de alabastru Mostră

Să dai totul

Cu șase zile înainte de Paște și cu cinci zile înainte de răstignirea Lui, Isus a mers în Betania, orașul lui Lazăr, cel pe care El îl înviase din morți. Familia lui Lazăr a pregătit o cina pentru El. Și Lazăr era prezent la cină, iar Marta servea mâncarea. În acea seară, Maria a adus un parfum costisitor, făcut din nard pur—poate același ulei folosit la îmbălsămarea lui Lazar atunci când el murise cu ceva timp în urmă. Într-un gest aparent necugetat, a spart gâtul vasului de alabastru. Nu avea nicio intenție de a mai păstra ceva din acel parfum pentru ea.

Imediat, mirosul puternic, exotic i-a inundat nările, iar ea a îngenuncheat, la fel cum îngenunchease în fața lui Isus, la mormântul lui Lazăr, cu câtva timp înainte. Stătea la picioarele Învățătorului —Învățătorul ei—omul care a ales-o și a iubit-o, care i-a înviat fratele din morți. Gestul Mariei a fost fost unul profetic, ungându-L pe Isus pentru îngroparea Lui ce urma să aibă loc peste șase zile.

Încet, foarte încet, și-a despletit părul.

Femeile evreice își prindeau și acopereau părul—singura persoană care putea să vadă părul unei femei era soțul ei. Spălându-I picioarele lui Isus, Maria declara lumii întregi că Isus era ca soțul ei.

Gingaș, Maria I-a șters picioarele Domnului Isus cu părul ei; părea că timpul s-a oprit în loc atunci când mireasma parfumului a umplut întreaga încăpere și femeia aceasta i-a dat totul lui Isus. Nu i-a dat doar parfumul scump, probabil cea mai scumpă posesie a familiei ei, ci s-a dat pe sine însăși.

Era dezgolită de sine.

O viață revărsată; dând totul pentru alții.