Cel Care Oferă HarMostră

Ziua a șaptea: O Împărăție a harului 

La fel ca lui Petru și nouă ne place ideea de har. Dar, de asemenea, iubim și recompensele pentru propriile noastre eforturi. Ne place să știm că suntem destul de buni și pe cont propriu. Încercăm să ne croim singuri calea spre iubire. Ne străduim mai degrabă să fim aprobați decât să ne odihnim în harul lui Dumnezeu care ne-a fost dat prin Isus.

Când Petru a acceptat în cele din urmă harul lui Dumnezeu, acesta l-a transformat radical. Omul care s-a lepădat de Isus a ajuns omul care s-a ridicat cu îndrăzneală în fața autorităților. Din omul care a tăiat urechea robului, a ajuns omul care a vestit Evanghelia iudeilor și neamurilor. Din omul dornic de putere și de autoritate, a ajuns slujitorul care a vindecat mulți oameni în Numele Domnului și nimic din toate acestea nu s-au întâmplat prin puterea lui, ci prin puterea lui Dumnezeu.

Împărăția lui Dumnezeu nu este fundamentată pe superioritate morală, maturitate spirituală, perfecțiune, putere sau suficiență proprie. De fapt, în slăbiciunea noastră, El Își arată deplin puterea Sa. El ne-a spus același mesaj de-a lungul timpului, de la Adam la Moise, la Petru și până în ziua de azi - Este imposibil să-I fim plăcuți lui Dumnezeu dacă nu acceptăm harul pe care El îl revarsă prin Isus. 

În timp ce povestea lui Petru este o narațiune a opoziției față de har, este, de asemenea și o revelație a vieții care ne așteaptă atunci când, în cele din urmă, renunțăm la autosuficiență și acceptăm harul generos al lui Dumnezeu. Vor fi și perioade de așteptare și de tăcere, de suferință, de eșec și de lipsuri de multe feluri, dar Dumnezeu va fi aproape și nimic nu va fi prea greu pentru El. În Cartea lui Isaia, profetul întreabă: Cine a măsurat apele în palma Lui? Slava Lui este prea mare pentru ca noi să o înțelegem deplin.

Această Împărăție a harului este vie, activă și extrem de puternică. Cei blânzi vor moșteni pământul. Cei care jelesc vor striga de bucurie. Cei din urmă vor fi cei dintâi, iar cei dintâi vor fi cei de pe urmă. Dovada supremă a iubirii și puterii lui Dumnezeu a fost aceea că, deși Isus ar fi putut pune în mișcare cerul și pământul pentru a Se salva pe El Însuși, a respins orice tendință greșită omenească și Și-a dat propria viață pentru a satisface mânia lui Dumnezeu față de păcat. Este un mare mister pentru noi, însă pe aceasta ne bazăm: victoria noastră nu depinde de niciunul dintre eforturile noastre umane, ci de Dumnezeul nostru care este mereu credincios, care nu se schimbă niciodată și care ne oferă har.

Reflecție: La ce anume trebuie să renunți pentru a accepta harul lui Dumnezeu astăzi?

Rugăciune: „Doamne, Îți mulțumesc pentru harul Tău! Este un dar dincolo de înțelegerea mea. După cum Tu mi-ai dat har din belșug, ajută-mă ca prin mine acest har să ajungă și la alții. Amin.”

Acest plan de lectură este adaptat din mesajul “Did Not Our Hearts Burn”, care poate fi ascultat la https://lumo.onl/psta.