Iertând ceea ce nu poți uita: o provocare de 5 zileMostră

ZIUA A PATRA

Despre mânia mea 

VERSETE: Efeseni 4:26-27; Geneza 4:1-8

Chiar și atunci când ne pregătim inimile în avans, așa cum am discutat ieri, vor fi momente când ajungem la sfârșitul zilei și pur și simplu nu ne putem scutura cât de răniți suntem. 

În trecut, acesta este momentul în care mă întorceam și, din păcate, foloseam greșit Efeseni 4:26-27. A fost atât de convenabil să insist acel pasaj când cineva voia să se culce și tot voiam să vorbesc despre ceea ce provoacă un conflict.

„Vai, nu, nu poți spune «pauză» chiar acum. Trebuie să continuăm să vorbim pentru că Biblia spune clar: «Să nu apună soarele peste mânia voastră».”

Dar recent am observat că primele trei cuvinte spun „în mânia ta / voastră”. Deci, nu este vorba despre rezolvarea tuturor problemelor relaționale înainte de ora 21:00. Versetul vorbește despre mânia mea, nu despre frustrarea noastră.

Este ca și cum scriitorul din epistola Efeseni, Pavel, spune „Trebuie să faci față acestei mânii. Nu te culca în pat și nu o lăsa să îți preocupe mintea. Dacă o face, va ieși din gura ta și va dezvălui cine sau ce anume te stăpânește.”

Când m-am uitat după cuvântul „mânie” când este acesta menționat pentru prima dată în Biblie, mă aflam în Geneza 4:2-8, unde întâlnim primul conflict relațional din Scriptură în povestea fraților Cain și Abel.

Cunosc povestea acestor doi frați de ani de zile, dar mi-a scăpat un detaliu cu adevărat important. Între supărarea lui Cain că Dumnezeu nu i-a acceptat jertfa și uciderea fratelui său, Domnul a venit și a vorbit cu el. Domnul Însuși i-a spus lui Cain: „De ce te‑ai mâniat și de ce ți s‑a posomorât fața? Dacă faci ce este bine, oare nu vei fi primit? Dar dacă nu faci ce este bine, păcatul pândește la ușă. Dorința lui este împotriva ta, dar tu să‑l stăpânești.” (Geneza 4:6-7)

Și, dintr-o dată nu prea mai pare să fie vorba despre o poveste care se referă strict la Cain și Abel; ci Dumnezeu îmi vorbește. Îmi arată că ceea ce las să-mi preocupe mintea îmi iese pe gură, dezvăluind adevărata sursă a ceea ce îmi determină deciziile.

Iată unde vedem acest lucru în povestea lui Cain și Abel:

1. Mintea: Cain a refuzat să se smerească și a lăsat ca această furie să se dezvolte în el.


2. Gura: Cain nu era dispus să lase iertarea să se reverse de pe buzele sale.


3. Ce l-a condus: păcatul care pândea la ușa lui l-a stăpânit profund, atât de mult încât și-a ucis fratele. El a dat sentimentelor sale dreptul de a-i dicta acțiunile, chiar și după ce Dumnezeu a venit și a vorbit cu el.

O aducere-aminte puternică să nu las furia și frustrarea să-mi curgă necontrolat prin gânduri.

Este greu când rana este atât de proaspătă sau când frustrarea pare continuă. Dar nu este oare Dumnezeu atât de milostiv încât să ne ofere aceste versete în Efeseni și să coreleze El această lecție de ceva ce putem vedea în fiecare seară? Pe măsură ce soarele apune, ne putem aminti că este timpul să ne oprim și să-l lăsăm pe Dumnezeu să aibă grijă de orice reacție puternică sau potențial dăunătoare care ne-ar putea consuma.

Ne putem ruga: „Tată, am nevoie ca iertarea Ta să curgă către mine și prin mine chiar acum, astfel încât Duhul Tău să poată lucra în mine și să-mi curețe inima”. Acest lucru nu ne ușurează sau neagă suferința noastră; o pune în mâinile lui Dumnezeu pentru ca El să ne ajute să o procesăm mai bine.

RĂSPUNDE: 

Deși majoritatea oamenilor nu ar merge niciodată atât de departe precum Cain, care ar putea fi unele dintre rezultatele devastatoare ale refuzului de a-i permite lui Dumnezeu să abordeze sentimentele noastre de furie și neiertare? Care sunt câteva modalități sănătoase în care poți procesa emoțiile puternice care sunt stârnite atunci când ești rănit?