Biserica împuternicităMostră

„Suferința mai degrabă ne purifică decât să ne distrugă, pentru că Dumnezeu însuși pășește cu noi în foc.”  

-Timothy Keller, Walking with God through Pain and Suffering

În Scriptură, vedem un model de răspuns al lui Dumnezeu atunci când poporul Său trece prin suferință. Putem observa acest lucru atunci când israeliții au fost conduși într-un exod miraculos din Egipt și, din nou, atunci când Iosif a fost așezat într-un loc de conducere pentru a-și salva rudele de foamete. El a trimis mângâiere lui Șadrac, Meșac și Abed-Nego în cuptorul de foc, iar ei au ieșit nevătămați. Și noi vedem frecvent acest lucru în munca noastră. 

Oameni precum prietena noastră, Jumana, au strigat către Dumnezeu să îi ajute în circumstanțe dificile.  

Jumana și copiii ei trăiesc în Hillé Bar, un sat mic din Ciad, la marginea Saharei. Râul în care este colectată apa, a secat, iar Jumana și celelalte femei trebuie să sape malurile nisipoase pentru a găsi rezerve de apă mai adânci. Pământul lor s-a transformat în praf. Copiii ei nu merg și nici nu au mers vreodată la școală. Jumana trebuie să sape adânc în pământul uscat pentru a fura semințe din cuiburile de furnici. Ea trebuie să sape la câțiva metri adâncime pentru a găsi recolta săracă. Acest lucru asigură doar o zi de hrană pentru familia ei. Uneori sunt atât de slăbiți de foame, încât nu se pot juca și nici măcar nu pot sta în picioare. Deja, unul dintre copiii Jumanei a murit de foame.

În cartea profetului Isaia, Dumnezeu ne-a dat o promisiune de care ne putem agăța în mijlocul suferinței: „Deci nu te teme, căci Eu sunt cu tine! Nu te înspăimânta, căci Eu sunt Dumnezeul tău! Eu te voi întări, te voi ajuta și te voi sprijini cu credincioșia dreptei Mele!”

Jumana cunoaște suferința extremă, iar Dumnezeul nostru puternic care a creat toate lucrurile și care își iubește profund creația promite să fie cu ea. În ciuda întregii sale suferințe, Jumana are speranță. Dumnezeu i-a ascultat rugăciunile; ploaia a venit și a alinat seceta. Acum, culturile ei cresc și există iarbă pentru a hrăni animalele.

În vremuri de suferință, deseori nu avem altă opțiune decât să ne apropiem de Dumnezeu și, în acele momente, învățăm ce înseamnă să avem o intimitate mai profundă cu El, să depindem de El și să ne încredem în El în toate lucrurile. Fără a îndura dificultăți și încercări, nu am simți niciodată nevoia de a striga către El.

Și relația noastră cu El nu ar cunoaște niciodată profunzimea iubirii Sale; nici grija și mângâierea pe care ni le oferă în momente de mare durere și suferință.  

Slujim unui Dumnezeu atotcunoscător, care te cunoaște până în străfundurile inimii tale. El cunoaște fiecare necaz cu care te confrunți; El îți știe grijile ascunse care te țin treaz noaptea; El îți aude strigătele de disperare.