Durere cu nădejde Mostră

Doliul explicat / Suferința explicată / Explicația durerii

La modul simplu, doliul / suferința / îndurerarea este o tristețe pe care o simțim atunci când trăim o pierdere. Este o supărare nedorită, o angoasă intensă și o întristare extraordinară pe care o îndurăm atunci când dorințele noastre nu sunt împlinite.

Deoarece durerea este o experiență umană, nimeni nu este imun. Nu ține cont de oameni și poate lovi oricând. Nu este ceva ce vreunul dintre noi vrea să experimenteze, dar toți vom trebui să o suportăm la un moment dat în viața noastră. Suntem îndurerați atunci când cineva pe care îl iubim moare, experimentăm suferință când visul nostru nu se materializează și când trecem de la un sezon la altul în viața noastră. Și adesea ne întristăm când ne uităm înapoi la ceea ce ar fi putut fi.

Experiențe pe care nu am apucat să le avem niciodată

Oameni pe care nu am apucat să-i iubim

Vise pe care nu le-am îndeplinit

Nimeni nu vrea să sufere, dar toată lumea trebuie. Asta dacă vrem să ne simțim mai bine și să începem să trăim din nou viața. Dacă nu o facem, vom rămâne blocați în aceeași zi pentru tot restul vieții noastre, sperând și rugându-ne ca ceea ce am pierdut va fi cumva adus înapoi.

Cel mai scurt verset din întreaga Biblie se găsește în Ioan 11:35 și spune pur și simplu: „Isus plângea.”(Ioan 11:35 VDC). Vine după ce lui Iisus i s-a spus că prietenul său drag, Lazăr, a murit. A fost El îndurerat de pierderea prietenului său? Era El empatic față de Maria și Marta, surorile lui Lazăr? Nu vom înțelege niciodată pe deplin întregul context, dar putem fi siguri că Domnul nostru a fost plin de compasiune și a experimentat tristețe în timp ce a umblat pe pământ. Acest verset din două cuvinte pare să ne dea voie să jelim. La urma urmei, Domnul și Mântuitorul nostru a făcut-o și El a știut rezultatul poveștii.

În următoarele patru zile ale acestui Plan, vom învăța cum să ne procesăm durerea într-un mod sănătos în funcție de diverse tipuri de pierderi pe care le vom experimenta pe pământ. Pe măsură ce procesăm, vom începe să ne vedem pe noi înșine vindecându-ne din interior spre exterior.