Sfârșitul meu de Kyle IdlemanMostră

Zdrobit pentru a fi întreg

Sociologul Brene Brown atunci când a vorbit la TED talk despre vulnerabilitate a acumulat mai mult de 15 milioane de vizualizări. Un factor semnificativ în popularitatea sa este simplul adevăr că, cu cât ne luptăm mai mult cu vulnerabilitatea, cu atât mai mult tânjim după libertatea de a admite că suntem distruși. Nu realizăm nevoia de a face asta. Este adevărat pentru fiecare dintre noi și mai ales pentru cei care nu își dau seama.

Brown ne ajută să vedem că nu suntem singuri. Ea spune: „Noi suntem «acei oameni». Adevărul este...că noi suntem ceilalți. Majoritatea dintre noi suntem la un singur salariu, un divorț, un copil dependent de droguri, un diagnostic de boală mintală, o boală gravă, o agresiune sexuală, un exces de alcool, o noapte de sex neprotejat, sau o aventură amoroasă de a fi «acei oameni» - aceia în care nu avem încredere, aceia pe care îi compătimim, aceia cu care nu ne lăsăm copiii să se joace, aceia cărora li se întâmplă lucruri rele, aceia pe care nu ni-i dorim ca vecini.”

Sunt prea multe voci care ne spun să păstrăm aparențele, fiindcă dacă nu o facem, viața noastră se va nărui.

Sunt prea multe voci care zic să ne distrăm, iar dacă nu avem în minte gândurile negative, lucrurile rele vor trece cumva.

De aceea oamenii din zilele noastre au devenit maeștri ai iluziilor, experți în a ascunde durerea, oameni care fac abuz de medicamente, sclavi ai datoriilor financiare, urmăritori de capricii și părtași ai singurătății. Pentru că nu realizăm că singura soluție dacă ești distrus este...zdrobirea.

Vestea bună este că Dumnezeu îi face pe cei frânți, întregi din nou. El ia pe cei neglijați, subapreciați, excluși, retrași, răniți și distruși, iar apoi face ce numai El poate.

Dumnezeu iubește să îi facă pe cei zdrobiți, frumoși.

Ieremia 18:4-6 este așa o imagine frumoasă cum Dumnezeu stă la roata de olărit, uitându-se la bucata defectă de lut, dar refuzând să o arunce. Olarul a făcut un alt vas „așa cum i-a plăcut lui”. Același lut și aceleași fisuri, dar înnoite. Nu există un morman de gunoi. Arta este în posibilități infinite a unei bucate de lut.

Rugăciunea mea este: „Doamne, ia bucățile mele zdrobite și remodelează-le în ce Îți place Ție.”