Nu te îngrijora de nimicMostră

Dar dacă ne putem închina lui Dumnezeu chiar și în mijlocul durerii? Brian a experimentat anxietatea care a condus și la simptome fizice. Dar prin experiența sa, el a descoperit că încă avea multe lucruri pentru care să-i mulțumească lui Dumnezeu. Iată povestea sa: 

Prima dată m-am confruntat cu anxietatea acută cu câțiva ani în urmă, în timp ce locuiam într-o țară străină în timpul unei perioade dificile din viața mea. În timp ce încercam să învăț o limbă nouă, să încep o afacere, să fiu lumina lui Cristos, acolo unde nu era nicio biserică prezentă, și să fiu tatăl gemenilor mei de un an, era ca și cum mă adânceam într-o vale tot mai adâncă. 

De-a lungul câtorva luni, am început să am dureri în piept, dureri de cap și alte simptome care au slujit drept catalizator pentru frică și îngrijorare, mai mult decât orice altceva ce am experimentat. Până la acest moment în viața mea, nu m-am prea luptat cu îngrijorarea, și dacă e să fiu sincer, chiar mă mândream pentru că eram o persoană ce lua riscuri plin de curaj. Dar curând am început să meditez asupra celor mai rele scenarii - convins de faptul că ceva serios era în neregulă cu mine sau ceva groaznic se va întâmpla cu familia mea. 

Oamenii mă întreabă dacă anxietatea mea a fost circumstanțială, psihologică, sau spirituală. Pentru că m-am gândit de ceva vreme la asta, sunt destul de sigur că răspunsul este „da”. Cred că de multe ori sunt mai multe lucruri în joc. Stresul are un mod de a fierbe la un punct la care chiar și cei care-i rezistă cel mai mult sunt sensibili în fața forței sale în creștere. 

De asemenea, ca și alte limitări fizice sau boală, unii dintre noi experimentăm perioade când hormonii noștri nu se află în echilibru. În plus, dușmanul nostru spiritual se pare că este un oportunist când vine vorba despre atacurile sale, lovindu-ne acolo unde suntem mai slabi. 

În provocarea faimoasă a lui Pavel, de a nu ne îngrijora pentru nimic din Filipeni 4:6-7, el ne cheamă nu doar să ne rugăm, dar și să mulțumim. Contextul pentru instrucțiunile lui Pavel nu este culmile unui succes sau după ce a primit un miracol. De fapt, însuși Pavel se afla în fața unei situații groaznice. El scrie bisericii din Filip în timp ce se afla în închisoare și nefiind sigur de viitorul său. Și totuși, scrisoare sa reflectă o bucurie adâncă și o atitudine de bucurie. 

Așa că, în mijlocul durerii noastre, putem oferi laudă. 

Nu cred că Pavel ne cere să răsunăm cu o mulțumire care nu vine din inimă. Cred că Pavel ne provoacă să oferim mulțumire acolo unde mulțumirea trebuie oferită, chiar și în mijlocul oricărei lupte ne aflăm. 

Am descoperit că niciodată nu mă aflu fără lucruri pe care să le celebrez. Chiar și în mijlocul celor mai grele încercări cu ca care m-am confruntat, au existat și lucruri pentru care am fost mulțumitor. Meditând asupra acelor lucruri și rostind recunoștința față de El mă ajută să-mi transform perspectiva și să-mi recalibrez mintea. 

O supraîncărcare cu gânduri negative și stresante poate să creeze o stare generală de un dezastru iminent. Dar chiar și atunci când rostesc mulțumirea mea înaintea lui Dumnezeu ca și un act forțat de disciplină, de multe ori experimentez cum greutatea începe să se ridice. 

Nu vreau să spun prin asta că există ceva formulă magică pentru a trăi o viață fără anxietate. Dar principiul de a-L lăuda pe Dumnezeu chiar și prin durere este o cale spre prezența Sa dătătoare de viață, care ne oferă nouă pace. 

-Brian