Agitație sfântă: Îmbrățișarea unei vieți de muncă grea și odihnăMostră

Am citit din Biblie povestea lui Rut de zeci de ori înainte, dar într-o duminică am observat ceva neașteptat. Rut nu a făcut doar minimul necesar pentru a se apropia, ea s-a agitat. A muncit din greu, cu respect, odihnindu-se când a fost nevoie și terminând munca care a fost pusă înaintea ei. Rut nu s-a ferit de muncă și Dumnezeu a elaborat un plan de-a lungul vieții sale care să ducă la căsătoria ei cu Boaz și locul ei în descendența lui Isus.

Asta presupune agitația sfântă. Rut nu a fost motivată de popularitate sau recunoaștere. Culesul cerealelor a fost o muncă grea, istovitoare. Nu era un lux sau ceva faimos sau impresionant. Era umilitor. Lucrarea lui Rut are sens și scop și cred că și lucrarea ta are.

Ce ar fi fost dacă Rut ar fi privit în jurul casei mici pe care o împărtășea cu Naomi și s-ar fi concentrat mai mult pe ceea ce le lipsea decât pe ceea ce putea oferi? Ce s-ar fi întâmplat dacă Rut ar fi ieșit să caute o muncă prin care să se simtă importantă, în loc să facă lucrarea care să o pună acolo unde voia Dumnezeu? Poate ar fi pierdut recolta în întregime, precum și binecuvântările pe care Dumnezeu a dorit să i le dea pe măsură ce El a ajutat-o să-și răscumpere familia.

Poate fi greu să faci lucrarea pe care Dumnezeu te-a chemat să o faci. Poate ți s-a cerut să prestezi un serviciu într-un loc de muncă ce nu îl onorează pe Dumnezeu și te simți ca străin într-o țară străină. Sau poate că Dumnezeu te-a adus într-un loc nou, iar visele tale de a face o muncă impresionantă care ar aduce recunoaștere și faimă au fost înlocuite cu o chemare de a servi într-un mod mult mai nesemnificativ. Poate că ai slujit cu fidelitate într-un rol pe care îl iubești, dar te simți frustrat pentru că nu vezi rodul muncii tale.

Când încetezi să te străduiești și începi să slujești, începi să ai încredere în Dumnezeu că va recolta ceea ce plantezi cu credință. Bunătatea pe care o arăți la locul de muncă poate fi tocmai ceea ce va apropia pe cineva de Dumnezeu. Dragostea pe care o arăți altora în locurile mici, nevăzute, pot fi tocmai treapta pe care Dumnezeu o va folosi pentru a-i apropia pe oameni de Sine. Și, într-o zi, acele semințe pe care le plantezi în credință pot, generații după ce vei fi fost plecat de pe acest pământ, să fie declanșarea unui dar frumos pe care Dumnezeu vrea să-l împărtășească lumii.