„Odihna sacră” - Plan de citire în cinci zileMostră

O A DOUA ȘANSĂ

Caracterul sacru al odihnei este de neclintit chiar și când nu vrem să recunoaștem acest lucru. Necesitatea de a lua pauze să ne dăm corpului perioade de pace este înrădăcinată în anatomia noastră. Ne trebuiesc oportunități de vindecare. Mintea are neapărat nevoie de un răgaz de la a gândi. Corpul are nevoie de odihnă de la mișcare. Emoțiilor le trebuie o descărcare. Simțurile își doresc să fie liniștite. Avem nevoie de bunăvoință în a găsi odihnă unul în celălalt. Sufletul nostru arde de dorința de a absorbi frumusețea creată în jur, iar spiritul nostru cere o relație cu Cel Sfânt.

În ziua în care a plecat de la spital, Cynthia le-a lăsat colegilor un mesaj în scris. „Mulțumesc. Fie ca niciodată să nu uit bunătatea pe care ați arătat-o, dragostea pe care ați împărțit-o, sau grija pe care ați dat-o. Dar mai ales, fie să nu uit vreodată cine am fost când eram în preajma voastră. M-ați făcut o persoană mai bună.” Cuvintele lui Cynthia erau pentru echipa ei medicală, dar ele au fost ecoul a multor inimi care plâng.

Vindecarea are loc atunci când ne dăm voie să avem timpul, spațiul, și bunăvoința de a fii în prezența lui Dumnezeu în mijlocul vieților noastre foarte ocupate. Lucrul pentru care Cynthia a fost foarte recunoscătoare nu a fost ceva ce trebuia făcut în spital. Spitalul doar s-a întâmplat să fie locul unde a renăscut. Este locul unde ea a găsit o nouă direcție ce i-a schimbat viața. În mijlocul dezordinii, în mijlocul traumei, în mijlocul durerii, ea s-a găsit pe sine. Asistenta medicală ce mi-a arătat mesajul avea lacrimi în ochi. Cynthia nu a fost niciodată singură în călătoria ei; nici unul din noi nu suntem. Suntem cu toții conectați de umanitatea noastră colectivă. Uneori locurile întărite trebuiesc îmblânzite înainte de ai lăsa pe alții înăuntru.

Pacea, înțelegerea și revelația au venit în acel loc pentru Cynthia. Locul unde frica noastră de a fi răniți peste măsură se întâlnește cu frica noastră de a rămâne la fel. Locul unde lucrurile sunt grele și viața este dificilă. Trebuie să lăsăm vindecarea și întregirea să intre în viața noastră, și să le dăm spațiu să ne facă mai buni. Odihna face acest lucru. Odihna te face să te liniștești și să cauți să îl cunoști pe Dumnezeu. Te face să te uiți cu atenție la tine și la mediul tău înconjurător. Te forțează să te oprești.

Adeseori ne uităm la viață precum ne-am uita prin parbrizul unei mașini de curse. Odihna, spre deosebire, te imploră să încetinești și să trăiești din plin. Te provoacă să faci o schimbare din a vedea peisajul zburând ca prin ceață, la a mirosi mireasma de pin de pe traseul pitoresc al vieții tale. Să absorbi totul și să experimentezi. Odihna nu înseamnă doar a apăsa butonul de pauză în ziua ta. Odihna nu înseamnă doar a lua o pauză. Odihna înseamnă reîncărcare, restaurare, reconstruire, regenerare, remodelare și reparare. Folosesc aceste cuvinte ce încep cu prefixul „re-” pentru că odihna ne cere să ne întoarcem la o stare de dinainte. Este o a doua șansă. Este o oportunitate de rearanjare a oricărui lucru care a ieșit din aliniere cu starea perfectă a Lui Dumnezeu.