Matei 13
13
1Și în aceeași zi, Isus a ieșit din casă și ședea lângă mare.
2Și mulțimi mari s-au adunat la el, așa că a intrat într-o corabie și a șezut; și toată mulțimea stătea în picioare pe țărm.
3Și le-a vorbit multe lucruri în parabole, spunând: Iată, un semănător a ieșit să semene;
4Și pe când semăna el, câteva semințe au căzut lângă drum și au venit păsările și le-au mâncat.
5Și câteva au căzut pe locuri pietroase, unde nu aveau pământ mult; și imediat au răsărit, pentru că nu au avut adâncime a pământului.
6Și când soarele a fost sus, au fost pârlite; și pentru că nu aveau rădăcină, s-au uscat.
7Și câteva au căzut între spini; și spinii au crescut și le-au înăbușit.
8Dar câteva au căzut în pământ bun și au dat rod, una o sută, alta șaizeci și alta treizeci.
9Cine are urechi de auzit, să audă.
10Și discipolii au venit și i-au spus: De ce le vorbești în parabole?
11 Iar el a răspuns și le-a zis: Pentru că vouă vă este dat să cunoașteți misterele împărăției cerului, dar lor nu le este dat.
12Fiindcă celui ce are i se va da și va avea din abundență; dar celui ce nu are, de la el se va lua și ce are.
13Din această cauză le vorbesc în parabole, pentru că ei văzând nu văd și auzind nu aud, nici nu înțeleg.
14Și în ei este împlinită profeția lui Isaia, care spune: Cu auzul veți auzi și nicidecum nu veți înțelege; și văzând veți vedea și nicidecum nu veți pricepe.
15Fiindcă inima acestui popor s-a îngroșat și urechile lor sunt greoaie la auzire și au închis ochii lor, ca nu cumva să vadă cu ochii lor și să audă cu urechile lor și să înțeleagă cu inima și să se întoarcă și să îi vindec.
16Dar binecuvântați sunt ochii voștri, pentru că văd; și urechile voastre, pentru că aud.
17Fiindcă adevărat vă spun că mulți profeți și oameni drepți au dorit să vadă ce vedeți voi și nu au văzut; și să audă ce auziți voi și nu au auzit.
18Voi așadar ascultați parabola semănătorului.
19Orice om când aude cuvântul împărăției și nu înțelege, vine cel rău și răpește ce a fost semănat în inima lui. Acesta este cel ce a primit sămânța lângă drum.
20Iar cel ce a primit sămânța în locuri pietroase, acesta este cel ce aude cuvântul și îl primește imediat cu bucurie;
21Dar nu are rădăcină în el, ci ține până la un timp; și când se întâmplă necaz sau persecuție din cauza cuvântului, îndată se poticnește.
22Și cel ce a primit sămânța între spini, acesta este cel ce aude cuvântul; și îngrijorarea acestei lumi și înșelătoria bogățiilor înăbușă cuvântul și el devine neroditor.
23Dar cel ce a primit sămânța în pământul bun, acesta este cel ce aude cuvântul și înțelege; care de asemenea aduce rod și face unul o sută, altul șaizeci, altul treizeci.
24Le-a pus înainte altă parabolă, spunând: Împărăția cerului se aseamănă cu un om care a semănat sămânță bună în câmpul lui.
25Dar, pe când dormeau oamenii, a venit dușmanul lui și a semănat neghine în grâu și a plecat.
26Iar când au răsărit firele de grâu și au făcut rod, atunci au apărut și neghinele.
27Așa că robii stăpânului au venit și i-au spus: Domnule, nu ai semănat sămânță bună în câmpul tău? De unde are așadar neghine?
28El le-a spus: Un dușman a făcut aceasta. Iar robii i-au spus: Voiești dar să mergem să le strângem?
29Dar el a spus: Nu; ca nu cumva, strângând neghinele să dezrădăcinați și grâul împreună cu ele.
30Lăsați-le să crească împreună amândouă până la seceriș; și la timpul secerișului, voi spune secerătorilor: Strângeți întâi neghinele și legați-le în snopi să le ardeți; dar grâul adunați-l în grânarul meu.
31A pus înaintea lor altă parabolă, spunând: Împărăția cerului se aseamănă unui grăunte de muștar, pe care l-a luat un om și l-a semănat în câmpul său;
32 Grăunte, care într-adevăr, este cea mai mică dintre toate semințele; dar după ce a crescut, este cea mai mare între ierburi și se face un copac, încât păsările cerului vin și cuibăresc în ramurile lui.
33Le-a spus altă parabolă: Împărăția cerului se aseamănă cu dospeala, pe care o femeie a luat-o și a ascuns-o în trei măsuri de făină, până a dospit totul.
34Toate acestea le-a spus Isus mulțimilor în parabole; și fără parabolă nu le vorbea.
35Ca să se împlinească ce fusese spus prin profetul care zice: Îmi voi deschide gura în parabole; voi rosti lucruri ținute în taină de la întemeierea lumii.
36Atunci Isus a dat drumul mulțimii și a intrat în casă; și discipolii lui au venit la el, spunând: Explică-ne parabola neghinelor din câmp.
37 Iar el a răspuns și le-a zis: Cel ce seamănă sămânța bună este Fiul omului;
38Câmpul este lumea; sămânța bună sunt copiii împărăției; dar neghinele sunt copiii celui rău.
39Iar dușmanul care i-a semănat este diavolul; secerișul este sfârșitul lumii; și secerătorii sunt îngerii.
40Așadar după cum neghinele sunt strânse și arse în foc, așa va fi la sfârșitul acestei lumi.
41Fiul omului va trimite înainte pe îngerii săi și vor strânge din împărăția lui toate cele ce poticnesc și pe cei ce fac nelegiuire;
42Și îi vor arunca în cuptorul de foc; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților.
43Atunci cei drepți vor străluci ca soarele în împărăția Tatălui lor. Cine are urechi de auzit, să audă.
44Din nou, împărăția cerului este asemănătoare unui tezaur ascuns într-un câmp; pe care, când un om îl găsește îl ascunde și de bucuria lui se duce și vinde tot ce are și cumpără câmpul acela.
45Din nou, împărăția cerului se aseamănă cu un om, un comerciant, care caută perle frumoase;
46Care după ce a găsit o perlă foarte prețioasă, s-a dus și a vândut tot ce a avut și a cumpărat-o.
47Din nou, împărăția cerului se aseamănă cu o plasă aruncată în mare și care a adunat din fiecare fel,
48Pe care, după ce a fost plină, au scos-o la țărm și au șezut și au strâns în vase ce era bun, dar au aruncat ce era stricat.
49Astfel va fi la sfârșitul lumii; îngerii vor ieși și vor reteza pe cei stricați din mijlocul drepților,
50Și îi vor arunca în cuptorul de foc; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților.
51Isus le-a spus: Ați înțeles toate acestea? Ei i-au spun: Da, Doamne.
52Atunci el le-a spus: Din această cauză fiecare scrib învățat despre împărăția cerului este asemănător unui om gospodar, care scoate din tezaurul lui lucruri noi și vechi.
53Și s-a întâmplat că după ce a terminat Isus parabolele acestea, a plecat de acolo.
54Și după ce a venit în patria sa, îi învăța în sinagoga lor, într-atât că ei erau înmărmuriți și spuneau: De unde are acest om această înțelepciune și faptele puternice?
55Nu este acesta fiul tâmplarului? Nu este mama lui numită Maria; și frații lui, Iacov și Iose și Simon și Iuda?
56Și nu sunt toate surorile lui cu noi? Atunci de unde are acest om toate acestea?
57Și s-au poticnit de el. Dar Isus le-a spus: Un profet nu este disprețuit decât în patria sa și în casa lui.
58Și nu a făcut multe fapte puternice acolo din cauza necredinței lor.
Selectat acum:
Matei 13: BTF2015
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2015 Dr. Brian J. Nibbe, Sr.