Iov 2:11-13
Iov 2:11-13 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și când cei trei prieteni ai lui Iov au auzit despre tot acest rău ce a venit peste el, au venit fiecare de la locul lui; Elifaz temanitul și Bildad șuhitul și Țofar naamatitul; căci se înțeleseseră împreună să vină să jelească cu el și să îl mângâie. Și când și-au ridicat ochii de departe și nu l-au cunoscut și-au ridicat vocile și au plâns; și și-au rupt fiecare mantaua lui și au împrăștiat țărână spre cer, peste capetele lor. Astfel au șezut cu el pe pământ șapte zile și șapte nopți și niciunul nu i-a vorbit un cuvânt, pentru că au văzut că mâhnirea lui era foarte mare.
Iov 2:11-13 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Trei dintre prietenii lui Iov – care se numeau Elifaz din Teman, Bildad din Șuah și Țofar din Naamat – au auzit despre dezastrul care a venit împotriva lui; și au decis să meargă împreună la el ca să îl susțină moral, intenționând să îl încurajeze. Când au privit de la distanță spre el, l-au recunoscut cu mare dificultate. Ei au început să îl compătimească și să plângă. Și-au rupt hainele subțiri și lungi pe care le purtau și și-au pus praf de pământ pe cap. Au stat pe pământ șapte zile și șapte nopți. Ei nu au pronunțat atunci niciun cuvânt – pentru că vedeau cât de mare era durerea lui Iov.
Iov 2:11-13 Noua Traducere Românească (NTR)
Trei prieteni de-ai lui Iov, și anume temanitul Elifaz, șuhitul Bildad și naamatitul Țofar, au auzit de nenorocirea care s-a abătut asupra lui și s-au înțeles să meargă împreună la el, ca să-l compătimească și să-l consoleze. Ridicându-și ochii de departe, nu l-au mai recunoscut. Ei și-au ridicat glasul și au plâns. Fiecare și-a sfâșiat mantia și au aruncat cu țărână spre cer, deasupra capetelor lor. Apoi s-au așezat lângă el, pe pământ, timp de șapte zile și șapte nopți. Ei nu i-au spus niciun cuvânt, căci vedeau că durerea îi era foarte mare.
Iov 2:11-13 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Trei prieteni ai lui Iov, Elifaz din Teman, Bildad din Șuah și Țofar din Naama, au aflat de toate nenorocirile care-l loviseră. S-au sfătuit și au plecat de acasă să se ducă să-i plângă de milă și să-l mângâie. Ridicându-și ochii de departe, nu l-au mai cunoscut. Și au ridicat glasul și au plâns. Și-au sfâșiat mantalele și au aruncat cu țărână în văzduh deasupra capetelor lor. Și au șezut pe pământ, lângă el, șapte zile și șapte nopți, fără să-i spună o vorbă, căci vedeau cât de mare îi este durerea.